fotografic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOTOGRÁFIC, -Ă, fotografici, -ce, adj. Care ține de fotografie, privitor la fotografie; care servește pentru a fotografia. ◊
Hârtie fotografică = hârtie specială acoperită cu un strat sensibil la acțiunea radiațiilor luminoase, pe care se obțin copiile fotografice pozitive prin copierea negativelor.
Aparat fotografic = dispozitiv optic (format din obiectiv, diafragmă, obturator, declanșator, cameră obscură, caseta filmului, vizor etc.) cu ajutorul căruia se fotografiază. ♦ Obținut pe cale fotografică. – Din
fr. photographique.fotografic (Dicționar de neologisme, 1986)FOTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fotografie; utilizat la fotografiere; obținut prin fotografie. ◊
Aparat fotografic (sau
cameră)
fotografică = dispozitiv optic bazat pe principiul unei camere obscure, folosit pentru a fotografia;
hârtie fotografică = hârtie acoperită pe o față cu un strat fotosensibil, pe care se obțin copiile fotografice. [Cf. fr.
photographique].
fotografic (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOTOGRÁFIC, -Ă adj. referitor la fotografie; pentru fotografie. ♦ aparat ~ (sau cameră) ~ă = dispozitiv optic bazat pe principiul unei camere obscure, pentru a fotografia; hârtie ~ă = hârtie acoperită pe o față cu un strat fotosensibil, pe care se obțin copiile fotografice. (< fr.
photographique)
fotografic (Dicționaru limbii românești, 1939)*fotográfic, -ă adj. (d.
fotografie). De fotografie, pin [!] fotografie:
aparat fotografic, reproducere fotografică. Adv. Pin fotografie:
a reproduce fotografic.fotografic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fotográfic (-to-gra-) adj. m.,
pl. fotográfici; f. fotográfică, pl. fotográficefotografic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fotografic a. relativ la fotografie.