fotografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOTOGRAFÍE, fotografii, s. f. 1. Imagine pozitivă a unei ființe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe hârtie fotografică și obținută prin fotografiere. ♦ Tehnica fotografierii.
2. (
Cin.: în sintagma)
Fotografie de platou = fotografie (
1) executată în timpul realizării unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre și secvențe, pentru publicitate etc. – Din
fr. photographie.fotografie (Dicționar de neologisme, 1986)FOTOGRAFÍE s.f. 1. Arta și tehnica de a fixa pe o suprafață sensibilă la acțiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsă într-o cameră obscură, care apoi se poate reproduce prin copierea clișeului negativ pe care a fost imprimată; tehnica fotografierii.
2. Imagine a unei priveliști, a unei ființe, a unui obiect etc. fixată pe hârtie fotografică. [Gen.
-iei. / < fr.
photographie, cf. gr.
phos – lumină,
graphein – a scrie].
fotografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOTOGRAFÍE s. f. 1. arta și tehnica fotografierii. 2. imagine fixată pe hârtie fotografică; foto
2. ♦ ~ de platou = fotografie în timpul realizării filmului pentru asigurarea racordului dintre cadre și secvențe, pentru publicitate etc. (< fr.
photographie)
fotografie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fotografíe (fotografíi), s. f. – Imagine pozitivă obținută pe hîrtie prin fotografiere.
Fr. photographie. –
Der. (din
fr.)
fotograf, s. m.;
fotografia, vb. (
refl.,
Arg., a se strica), pentru al cărui ultim sens
cf. Graur,
BL, VI, 146;
fotografic, adj.fotografie (Dicționaru limbii românești, 1939)*fotografíe f. (vgr.
phôs, photós, lumină, și
grafie). Știința de a fixa pe o placă impresionabilă la lumină imaginile obținute pin [!] ajutoru uneĭ camere obscure:
a învăța fotografia. Figură făcută în acest mod:
a încadra o fotografie. – Fotografia, descoperită la 1829 de
Niepce și
Daguerre (și numită la început
daguerrotipie), apoĭ și de Talbot, se bazează pe proprietatea pe care o aŭ niște anumite sărurĭ, maĭ ales bromura de argint, de a fi împresionate [!] și înegrite de lumina solară. O placă de sticlă saŭ de gelatină, acoperită c´o preparațiune făcută potrivit de sensibilă cu bromură de argint și expusă la lumină într´o cameră obscură, primește decĭ impresiunea obĭectelor exterioare supt [!] forma uneĭ imaginĭ răsturnate, pe care un tratament chimic convenabil o face să apară în negru. În această imagine
negativă saŭ
clișeŭ, părțile cele foarte luminate ale obĭectuluĭ se arată foarte negre, și părțile obscure foarte luminate saŭ albe. De aicĭ în ainte [!], ajunge să aplicĭ pe acest clișeu o hîrtie tot făcută sensibilă și să expuĭ la lumină tot. Atuncĭ lumina, care e inegal cernută, duce pe hîrtie imaginea exactă (saŭ
pozitivă) a obĭectuluĭ. Orĭ-ce aparat fotografic se compune din treĭ părțĭ esențiale:
1. un
obĭectiv, compus dintr´una saŭ maĭ multe lentile destinate să asigure rectitudinea și fineța imaginiĭ (acest obĭectiv are în general, un
obturator);
2. o
cameră obscură, a căreĭ lungime poate varia adese-orĭ pin ajutoru uneĭ foĭ (burduf care seamănă a armonică), ca să asigure claritatea imaginiĭ pintr´o [!]
punere la punct prealabilă;
3. un cadru de purtat plăcile, adese-orĭ acoperit c´o perdea. Obținerea uneĭ probe fotografice necesită următoarele operațiunĭ principale:
așezarea, cînd operatoru trebuĭe să calculeze, după luminarea obĭectuluĭ, timpu pe care trebuĭe să-l lase acțiuniĭ luminiĭ;
dezvoltarea (
desfășurarea, ca barbarizm
developarea) negativuluĭ (la lumina roșie a laboratoruluĭ) pin ajutoru unuĭ lichid
revelator, apoĭ
fixarea pintr´o disoluțiune de iposulfit [!] de sodiŭ; în fine
tragerea, punerea probeĭ pozitive la cadru cu plăcĭ, expunînd la lumină hîrtia sensibilă pusă în apoĭa [!] clișeuluĭ negativ. Această probă pozitivă maĭ trebuĭe
virată și
fixată. Fotografia, foarte perfecționată astăzĭ, a ajuns să reproducă, grație procedurilor luĭ Becquerel și Lippmann, chear [!] coloarea [!] obĭectelor.
fotografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fotografíe (-to-gra-) s. f.,
art. fotografía, g.-d. art. fotografíei; pl. fotografíifotografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fotografie f.
1. arta de a fixa, cu ajutorul luminei, imaginea unui obiect formată în fundul camerei obscure pe o placă de argint, de hârtie sau de sticlă:
fotografia s´a numit mult timp dagherotipie; 2. imagine astfel reprodusă:
o frumoasă fotografie.