fortăreață - explicat in DEX

fortăreață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FORTĂREÁȚĂ, fortărețe, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. ◊ Fortăreață zburătoare = denumire dată în timpul celui de al doilea război mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – După fr. forteresse.

fortăreață (Dicționar de neologisme, 1986)
FORTĂREÁȚĂ s.f. Punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă; cetățuie. ◊ Fortăreață zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic. [< fr. forteresse].

fortăreață (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FORTĂREÁȚĂ s. f. punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă. ♦ ~ zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic. (după fr. forteresse)

fortăreață (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fortăreáță f., pl. ețe (fr. forteresse). Barb. Cetate, cetățuĭe. V. citadelă.

fortăreață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fortăreáță s. f., g.-d. art. fortăréței; pl. fortăréțe

fortăreață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fortăreață f. loc fortificat, ocupat de o garnizoană, spre a apăra țara.