fort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORT, forturi, s. n. Lucrare de fortificație construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr-un sistem de întărituri și care este menită să apere un centru important sau o linie strategică. – Din
fr. fort.fort (Dicționar de neologisme, 1986)FORT s.n. Fortificație care face parte dintr-un sistem menit să apere un oraș, o trecătoare, o linie strategică etc. [< fr.
fort, it.
forte].
fort (Marele dicționar de neologisme, 2000)FORT s. n. fortificație dintr-un sistem menit să apere un oraș, o trecătoare, o linie strategică etc. (< fr.
fort)
fort (Dicționaru limbii românești, 1939)*fort n., pl.
urĭ (fr.
fort, d.
fort adj., tare, puternic. V.
forte). Loc fortificat, întăritură.
Fig. Lucru pe care-l știĭ bine și în care te simțĭ tare:
algebra e fortu luĭ.fort (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FORT [fo:r],
Paul (1872-1960), poet francez. Balade, egloge, imnuri, ode, idile de o rară muzicalitate, realizate prin ritm și asonanțe („Balade franceze”). A fondat în 1890, la Paris, Teatrul de artă de orientare simbolistă.
fort (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fort s. n.,
pl. fórturifort (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fort n. lucrare de fortificațiune:
a construi un fort.