forfoteală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FORFOTEÁLĂ,forfoteli, s. f. Forfotă. – Forfoti + suf. -eală.
forfoteală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) forfoteálă s. f., g.-d. art. forfotélii; pl. forfotéli
forfoteală(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) forfoteală f. agitare continuă: sgomotul și forfoteala mulțimii CAR.