forfot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÓRFOT s. n. v. forfotă.forfot (Dicționaru limbii românești, 1939)fórfot n., pl.
e (imit. d.
for-for, huĭetu mișcăriĭ în coace și´n colo [!], rudă cu bg.
vŭrvot, forfot. Cp. și cu
harhat și
horhăĭ). Clocotirea unuĭ lichid gros.
Fig. Mișcare de oamenĭ în coace și´n colo.