foraibăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORÁIBĂR, foraibăre, s. n. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, prevăzut cu filet pe unul dintre brațe, cu care se blochează o ușă, o fereastră etc. – Din
germ. Vorreiber.foraibăr (Dicționar de neologisme, 1986)FORÁIBĂR s.n. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, cu care se blochează o ușă sau o fereastră. [Pron.
-rai-. / < germ.
Vorreiber].
foraibăr (Marele dicționar de neologisme, 2000)FORÁIBĂR s. n. dispozitiv de metal cu care se blochează o ușă, o fereastră. (< germ.
Vorreiber)
foraĭbăr (Dicționaru limbii românești, 1939)foráĭbăr n., pl.
ere (germ.
vorreiber, „care freacă saŭ sfărîmă înainte”. V.
răbuĭesc).
Munt. Clempuș, zăvoraș format dintr´un șurub îndoit și lățit la capătu care rămîne afară și se întoarce după voĭe.
foraibăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)foráibăr (-rai-) s. n.,
pl. foráibăre