foraibăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORÁIBĂR, foraibăre, s. n. Dispozitiv de metal în formă de șurub îndoit în unghi drept, prevăzut cu filet pe unul dintre brațe, cu care se blochează o ușă, o fereastră etc. – Din
germ. Vorreiber.