fontanelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONTANÉLĂ, fontanele, s. f. Spațiu neosificat dintre oasele craniului noului născut (
1); moalele capului. – Din
fr. fontanelle, lat. fontanella.fontanelă (Dicționar de neologisme, 1986)FONTANÉLĂ s.f. Spațiu membranos situat în partea superioară a craniului unui nou-născut, care n-a ajuns la completă osificare; (
pop.) moalele capului. [< fr.
fontanelle].
fontanelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONTANÉLĂ s. f. spațiu neosificat în partea superioară a craniului unui nou-născut; moalele capului. (< fr.
fontanelle, lat.
fontanella)
fontanelă (Dicționaru limbii românești, 1939)*fontanélă f., pl.
e (fr.
fontanelle, d. lat. medical și it.
fontanella, dim. d.
fontana, fîntînă).
Anat. Numele spațiuluĭ pe care le prezentă [!] la copiĭ oasele craniuluĭ în ainte [!] de a se solidifica de tot (pop.
moalele capuluĭ).
fontanelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fontanélă s. f.,
g.-d. art. fontanélei; pl. fontanélefontanelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fontanelă f.
1. Anat. locul unde se lipesc oasele craniului;
2. deschizătură artificială făcută pe corpul omului:
vezicătorile sunt fontanele.