for (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOR, (
2)
foruri, s. n. 1. Piață publică în Roma antică, unde era concentrată viața social-politică, religioasă și economică a orașului și unde se judecau procesele.
2. Autoritate, instanță, organ de stat.
3. (În sintagma)
For interior = conștiință. – Din
lat. forum, (
3)
fr. for.for (Dicționar de neologisme, 1986)FOR s.n. 1. Piață publică în orașele romane, unde se făcea comerț, se țineau întruniri politice, se judecau procese etc.
2. Autoritate; instanță. ♦
For interior = conștiință. [Var.
forum s.n.. / < lat.
forum, fr.
for].
for (Dicționar de neologisme, 1986)-FOR Element secund de compunere savantă cu semnificația „care poartă”, „purtător”. [< fr.
-phore, it.
-foro, cf. gr.
phoros].
for (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOR1 s. n. 1. piață publică în orașele romane, unde se făcea comerț, se țineau întruniri politice, se judecau procese etc. 2. (fig.) adunare, colocviu. ◊ autoritate; instanță o ~ interior = conștiință. 3. forum. (< fr.
for, lat.
forum)
for (Marele dicționar de neologisme, 2000)-FÓR2 elem. „care duce, care poartă”. (< fr.
-phore, cf.
gr. phoros)
for (Dicționaru limbii românești, 1939)*for n., pl.
urĭ (lat.
forum). Pĭață publică la Romanĭ.
Foru interior, conștiința.
Foru exterior, autoritatea justițiiĭ oamenilor.
for (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)for s. n.,
pl. fórurifor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)for n.
1. piață publică la Romani;
2. tribunal:
forul interior, conștiința.