fontă - explicat in DEX

fontă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÓNTĂ, fonte, s. f. Aliaj de fier, de carbon și de alte elemente, produs în furnale înalte; tuci (1). – Din fr. fonte.

fontă (Dicționar de neologisme, 1986)
FÓNTĂ s.f. Aliaj de fier și carbon, produs în furnale înalte; tuci. [< fr. fonte].

fontă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FÓNTĂ s. f. aliaj de fier și carbon folosit la elaborarea oțelului sau pentru turnarea unor piese. (< fr. fonte)

fontă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fóntă f., pl. e (fr. fonte, d. fondre, a se topi. V. fonderie). Tucĭ, schijă, fer [!] combinat cu puțin cărbune.

fontă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fóntă (aliaj) s. f., g.-d. art. fóntei; (sorturi) pl. fónte

fontă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fontă f. tuciu (= fr. fonte).