fonolog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONOLÓG, -Ă, fonologi, -ge, s. m. și
f. Persoană specializată în fonologie. – Din
fr. phonologue.fonolog (Dicționar de neologisme, 1986)FONOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fonologie. [< fr.
phonologue].
fonolog (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în fonologie. (< fr.
phonologue)
fonolog (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))FONOLÓG, -OÁGĂ, fonologi, -oage, s. m. și
f. Persoană specializată în fonologie. –
Fr. phonologue (<
gr.).
fonolog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fonológ s. m.,
pl. fonológi