fonogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONOGRÁMĂ, fonograme, s. f. Mesaj transmis prin telefon și înregistrat automat sau în scris. ♦ Înregistrare a unor vibrații sonore pe bandă de hârtie fotografică, bandă de magnetofon, disc, peliculă cinematografică etc. cu mijloace electrice, mecanice, etc. – Din
fr. phonogramme.fonogramă (Dicționar de neologisme, 1986)FONOGRÁMĂ s.f. Înregistrare a sunetelor cu mijloace electrice, mecanice etc. ♦ Mesaj transmis prin telefon și scris de operator pe un formular special; telegramă telefonată. [< fr.
phonogramme, cf. gr.
phone – sunet,
gramma – scriere].
fonogramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONOGRÁMĂ s. f. 1. înregistrare a sunetelor cu mijloace electrice, mecanice etc. 2. telegramă telefonată. (< fr.
phonogramme)
fonogramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fonográmă (-no-gra-) s. f.,
g.-d. art. fonográmei; pl. fonográme