fonogramic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONOGRÁMIC, -Ă, fonogramici, -ce, adj. Care ține de fonogramă, privitor la fonogramă; constituit din fonograme. –
Fonogramă +
suf. -ic.fonogramic (Dicționar de neologisme, 1986)FONOGRÁMIC, -Ă adj. Referitor la fonogramă. [< fr.
phonogrammique].
fonogramic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fonográmic (-no-gra-) adj. m.,
pl. fonográmici; f. fonográmică, pl. fonográmice