fonoizolant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONOIZOLÁNT, -Ă, fonoizolanți, -te, adj. Care izolează fonic. [
Pr.:
-no-i-] –
Fon[ic] +
izolant.fonoizolant (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONOIZOLÁNT, -Ă adj. izolant fonic; insonor (2). (< fono- + izolant)
fonoizolant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*fonoizolánt (-no-i-) adj. m.,
pl. fonoizolánți; f. fonoizolántă, pl. fonoizolánte