fonematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FONEMÁTIC, -Ă, fonematici, -ce, adj. Fonologic. – Din
fr. phonématique.fonematic (Dicționar de neologisme, 1986)FONEMÁTIC, -Ă adj. Fonemic. [< fr.
phonématique].
fonematic (Marele dicționar de neologisme, 2000)FONEMÁTIC, -Ă I.
adj. fonemic. II. s. f. parte a fonologiei care studiază în special fonemele. (< fr.
phonématique)
fonematic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fonemátic adj. m.,
pl. fonemátici; f. fonemátică, pl. fonemátice