flux (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLUX, fluxuri, s. n. 1. Fază de ridicare periodică a nivelului apei oceanelor sau a mărilor deschise, în cadrul fenomenului de maree, sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui. ♦
Fig. Revărsare puternică, șuvoi; val
1, năvală. ◊
Flux verbal = afluență (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva.
2. (
Fiz.) Curent de particule. ◊
Flux de căldură = energie termică transferată dintr-o suprafață dată în unitatea de timp.
Flux luminos = cantitatea de lumină pe care o emite un izvor de lumină într-o unitate de timp.
Flux electric = produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate.
Flux magnetic = produsul dintre inducția magnetică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate.
Densitate de flux = fluxul raportat la unitatea de arie.
3. (În sintagmele)
Flux tehnologic = circulația continuă a materiei prime, a semifabricatelor etc. în succesiunea operațiilor dintr-un proces tehnologic.
Producție în flux = formă de organizare superioară a producției, în cadrul căreia produsele se obțin în condiții de adâncă divizare a procesului tehnologic.
Flux de informație = raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă. – Din
fr. flux.flux (Dicționar de neologisme, 1986)FLUX s.n. 1. Creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui.
2. (
Fig.) Revărsare, creștere, șuvoi, val.
3. (
Fiz.) Curent. ◊
Flux luminos = cantitate de energie luminoasă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp;
flux electric = produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate;
flux magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare.
4. Flux tehnologic = circulație continuă a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate într-un proces tehnologic. [Cf. fr.
flux, lat.
fluxus].
flux (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLUX s. n. 1. creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revărsare, creștere, șuvoi, val. 3. (fiz.) curent, mișcare de particule. ♦ ~ luminos = energie radiantă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operațiilor într-un proces tehnologic. 5. ~ de informație = ansamblu de date, informații și decizii necesare desfășurării unei anumite operații sau activități; raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă. ◊ ~ de capital = transformarea, circulația unor fonduri bănești dintr-o țară în alta, ca urmare a efectuării de operații de decontare, împrumuturi sau transformări de depozite bancare. 6. circulație continuă și uniformă a unui lichid (sânge, sevă). 7. pulbere folosită în sudura automată. (< fr.
flux, lat.
fluxus)
flux (Dicționaru limbii românești, 1939)*flux n., pl.
urĭ (lat.
fluxus, d.
flúere, a curge. V.
flutur). O mișcare regulară a oceanuluĭ care consistă [!] în revenirea la mal a apeĭ retrase pin [!] reflux.
Fig. Abundanță [!], potop:
flux de vorbe. Med. Scurgere:
flux de sînge.flux (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flux s. n.,
pl. flúxuriflux (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flux n.
1. mișcare regulată a mării care înaintează spre țărm;
2. fig. potop:
flux de vorbe; 3. alternative:
fluxul și refluxul lucrurilor omenești.