fluviu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLÚVIU, fluvii, s. n. Apă curgătoare mare, care se varsă în mări sau în oceane. ♦
Fig. Șuvoi; debit mare. – Din
lat. fluvius.fluviu (Dicționar de neologisme, 1986)FLÚVIU s.n. Apă curgătoare cu debit mare care se varsă în mare sau în ocean. ♦ (
Fig.) Șuvoi; potop; debit mare de curgere, revărsare. [Pron.
-viu, pl.
-vii. / < lat.
fluvius].
fluviu (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLÚVIU s. n. 1. apă curgătoare cu debit mare, care se varsă în mare sau în ocean. 2. (fig.) șuvoi; potop; revărsare. (< lat.
fluvius)
fluviu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)flúviu (flúvii), s. m. – Apă curgătoare mare.
Lat. fluvius (
sec. XIX). –
Der. fluvial, adj. (fluvial), din
fr.fluviu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flúviu [
viu pron. viu]
s. n.,
art. flúviul; pl. flúvii, art. flúviile (-vi-i-)fluviu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fluviu n. mare curs de apă care se varsă în mare.
fluviŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*flúviŭ n. (lat.
fluvius, d.
fluere, a curge). Mare rîŭ care se varsă în mare (ca Dunărea, Nilu ș. a.).