fluoresceină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLUORESCEÍNĂ s. f. Colorant organic fluorescent, obținut din rezorcină și acid ftalic. [
Pr.:
flu-o-] – Din
fr. fluorescéine.fluoresceină (Dicționar de neologisme, 1986)FLUORESCEÍNĂ s.f. Compus organic fluorescent. [Pron.
flu-o-. / < fr.
fluorescéine].
fluoresceină (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLUORESCEÍNĂ s. f. materie colorantă galbenă, care la fluorescență devine verde, extrasă din rezorcină, folosită în hidrografie și în farmacie. (< fr.
fluorescéine)
fluoresceină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLUORESCEÍNĂ (‹
fr.)
s. f. Colorant organic obținut din rezorcină și anhidridă ftalică. Soluția apoasă a sării sale de sodiu este verde, puternic fluorescentă și servește în geologie la studiul apelor subterane, iar în medicină pentru cercetarea corneei etc.
fluoresceină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fluoresceínă (flu-o-) s. f.,
g.-d. art. fluoresceínei