fluorescent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLUORESCÉNT, -Ă, fluorescenți, -te, adj. Care prezintă fluorescență; bazat pe fluorescență. ◊
Tub fluorescent = izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice într-un amestec de gaze și vapori de mercur aflat într-un tub de sticlă. [
Pr.:
flu-o-] – Din
fr. fluorescent.