fluierătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FLUIERĂTOÁRE, fluierători, s. f. 2. Fluier (
2).
3. Plantă erbacee cu flori galbene-verzui și cu fructe bace roșii
(Tamus communis). [
Pr.:
flu-ie-] –
Fluier +
suf. -ător.