fluierător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLUIERĂTÓR, -OÁRE, fluierători, -oare, adj.,
s. f. 1. Adj. Care fluieră.
2. S. f. Fluier (
2).
3. S. f. Plantă erbacee cu flori galbene-verzui și cu fructe bace roșii
(Tamus communis). [
Pr.:
flu-ie-] –
Fluier +
suf. -ător.