fluierar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLUIERÁR, fluierari, s. m. 1. Persoană care cântă din fluier (
1); fluieraș (
2).
2. (
Reg.) Meșter care face fluiere (
1).
3. Nume dat mai multor păsări care emit sunete ca ale fluierului (
1), dintre care cea mai cunoscută are capul și spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung și subțire și picioarele lungi
(Charadrius pluvialis). [
Pr.:
flu-ie-] –
Fluier +
suf. -ar.fluierar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)fluierár1,
fluieráre, s.n. (reg.) nai.
fluĭerar (Dicționaru limbii românești, 1939)fluĭerár m. Făcător de fluĭere. Cîntăreț din fluĭer. Numele unor păsărĭ înrudite cu becața, numite și
fluĭerătorĭ și
porcărașĭ (
numénius aquáticus, apoĭ
oedicnémus crépitans, limósa aegocéphala, macháetes púgnax ș. a.). V.
sitar.fluierar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fluierár s. m.,
pl. fluierárifluierar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fluierar m. alt nume dat șnepului.