fludă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLÚDĂ, flude, s. f. (
Înv.) Țesătură fină și transparentă, întrebuințată ca văl. – Din
ngr. flúda.fludă (Dicționaru limbii românești, 1939)flúdă f., pl.
e (ngr.
flûda, coajă, găoace).
Sec. 19. Con. 152. Văl, crep, gază, tul.
fludă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flúdă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. flúdei; pl. flúde