fluctuant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLUCTUÁNT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Care are fluctuații; schimbător, nestatornic, nesigur; nehotărât, ezitant. [
Pr.:
-tu-ant] – Din
fr. fluctuant, lat. fluctuans, -ntis.fluctuant (Dicționar de neologisme, 1986)FLUCTUÁNT, -Ă adj. Schimbător, nestatornic; nesigur; nehotărât. [Pron.
-tu-ant. / cf. fr.
fluctuant, lat.
fluctuans].
fluctuant (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLUCTUÁNT, -Ă adj. schimbător, nestatornic; nehotărât. (< fr.
fluctuant, lat.
fluctuans)
fluctuant (Dicționaru limbii românești, 1939)*fluctuánt, -ă adj. (lat.
flúctuans, -ántis). Plutitor, care fluctuĭază, care se leagănă ca valurile.
Fig. Instabil, schimbăcĭos:
spirit fluctuant. Populațiune fluctuantă, care tot vine și se duce, ca pin [!] porturĭ.
Datorie fluctuantă, acea parte a datoriiĭ publice care crește orĭ scade în fiecare zi. – Și
flotant (fr.
flottant).
fluctuant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fluctuánt (-tu-ant)
adj. m.,
pl. fluctuánți; f. fluctuántă, pl. fluctuántefluctuant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fluctuant a.
1. care se balansează ca valurile;
2. fig. nehotărît:
voință fluctuantă.