fluctuație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLUCTUÁȚIE, fluctuații, s. f. Abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară față de o anumită stare; fluctuare. ♦ Schimbare neîntreruptă, oscilație, mutare dintr-un loc în altul. [
Pr.:
-tu-a-] – Din
fr. fluctuation, lat. fluctuatio.fluctuație (Dicționar de neologisme, 1986)FLUCTUÁȚIE s.f. Fluctuare; oscilație, schimbare. ♦ Variație, variere, nestabilitate. [Gen.
-iei, var.
fluctuațiune s.f. / cf. fr.
fluctuation, lat.
fluctuatio <
fluctuare – a pluti].
fluctuație (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLUCTUÁȚIE s. f. abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară, față de o anumită stare, de un anumit reper. ◊ fluctuare; oscilație, schimbare. (< fr.
fluctuation, lat.
fluctuatio)
fluctuație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLUCTUÁȚIE (‹
fr.,
lat.)
s. f. Abatere întâmplătoare, temporară și foarte mică față de o anumită stare. ♦ Oscilație, schimbare neîntreruptă, mutare dintr-un loc în altul. ◊ (
EC.)
Fluctuația prețurilor =
a) variația alternativă, în sens pozitiv sau negativ, a nivelurilor prețurilor într-o perioadă de timp determinată, ca urmare a instabilității pieței:
b) variația cursurilor cotate la bursă.
Fluctuații ciclice = ansamblul mișcărilor de creștere sau de contracție a activității economice, exprimate de evoluția unor indicatori macroeconomici (volumul producției, nivelul veniturilor, numărul șomerilor etc.), care se repetă cu o anumită regularitate, dar cu ritmuri și intensități diferite ale mișcărilor ascendente (expansiune) sau descendente (recesiune).
fluctuație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fluctuáție (-tu-a-ți-e) s. f.,
art. fluctuáția (-ți-a), g.-d. art. fluctuáției; pl. fluctuáții, art. fluctuáțiile (-ți-i-)