fluctua - explicat in DEX

fluctua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLUCTUÁ, pers. 3 fluctuează, vb. I. Intranz. A fi schimbător; a oscila, a varia². [Pr.: -tu-a] – Din fr. fluctuer, lat. fluctuare.

fluctua (Dicționar de neologisme, 1986)
FLUCTUÁ vb. I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < lat. fluctuare].

fluctua (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FLUCTUÁ vb. intr. a fi schimbător; a oscila, a varia. (< fr. fluctuer, lat. fluctuare)

fluctua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fluctuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 fluctueáză, 1 pl. fluctuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să fluctuéze (-tu-e-); ger. fluctuấnd (-tu-ând)