flotilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLOTÍLĂ, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare care acționează pe fluvii și pe lacuri, uneori și pe mări, în vecinătatea litoralului; mare unitate militară navală.
2. (Ieșit din uz; adesea determinat prin „de aviație”) Unitate în aviația militară, corespunzând regimentului din armata de uscat. – Din
fr. flottile.flotilă (Dicționar de neologisme, 1986)FLOTÍLĂ s.f. 1. Unitate navală militară care acționează pe fluvii sau pe lângă litoral.
2. Veche denumire a regimentului de aviație. [Cf. fr.
flottille, it.
flottiglia].
flotilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLOTÍLĂ s. f. 1. mare unitate navală militară pe fluvii sau pe lângă litoral. 2. veche denumire a regimentului de aviație. (< fr.
flottille)
flotilă (Dicționaru limbii românești, 1939)*flotílă f., pl.
e (fr.
flotille, d. sp.
flotilla, dim. d.
flota, flotă; it.
flottiglia. Cp. cu
cedilă, vanilie, camarilă). Flotă mică.
flotilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flotílă s. f.,
g.-d. art. flotílei; pl. flotíleflotilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flotilă f. flotă mică:
flotila română.