flotor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLOTÓR, flotoare, s. n. Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafața apei, destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susțină la suprafață corpuri submersibile; plutitor. ♦
Flotor de hidroavion = fiecare dintre cele două dispozitive etanșe și umplute cu aer, fixate de aripi și de fuzelaj, care asigură plutirea unui hidroavion. – Din
fr. flotteur.flotor (Dicționar de neologisme, 1986)FLOTÓR s.n. 1. Corp care plutește la suprafața lichidului dintr-un recipient, acționând un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului; plutitor. ♦ Corp plutitor atașat unei plase pescărești ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea. ♦ Cameră de aer care servește la menținerea pe suprafața apei a ouălor de țânțari.
2. Dispozitiv cu ajutorul căruia un hidroavion plutește la suprafața apei. [Pl.
-oare. / < fr.
flotteur].
flotor (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLOTÓR s. n. 1. sferă goală care plutește la suprafața lichidului dintr-un recipient, cu un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului; plutitor. 2. corp plutitor atașat unei plase pescărești ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea. 3. baliză plutitoare care marchează punctele periculoase pentru navigație. 4. dispozitiv de plutire a hidroavioanelor. 5. cameră de aer care servește la menținerea pe suprafața apei a ouălor de țânțari. (< fr.
flotteur)
flotor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flotór s. n.,
pl. flotoáre