flotant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLOTÁNT, -Ă, flotanți, -te, adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Substantivat,
m. pl.) Corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor.
2. (Despre oameni) Care este stabilit temporar în mod legal într-o localitate. – Din
fr. flottant.flotant (Dicționar de neologisme, 1986)FLOTÁNT, -Ă adj. Care plutește; plutitor. //
s.m. și f. Persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. [Cf. fr.
flottant].
flotant (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLOTÁNT, -Ă I.
adj. care plutește; plutitor. ◊ (s. m. pl.) corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. II. s. m. f. persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. (< fr.
flottant)
flotant (Dicționaru limbii românești, 1939)*flotánt, V.
fluctuant.flotant (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLOTÁNT, -Ă (‹
fr.)
adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Despre corpuri plutitoare sau suspendate) Care poate efectua oscilații în jurul unei axe orizontale ♦ (Substantivat,
m. pl.) Corpuri plutitoare transportate de apele râurilor sau ale canalelor.
2. (Despre persoane și
subst.) Care nu locuiește permanent într-o localitate, care este în trecere pe acolo, fără a se stabili definitiv.
3. (
EC.)
Datorie f. = orice obligație pe termen scurt (de obicei parte din
datoria publică) reprezentată de hârtii ale Trezoreriei; parte a
datoriei publice care nu a fost consolidată.
Rată f. (de schimb) = fluctuarea ratei de schimb a unei monede naționale atunci când valoarea sa nu este fixată, pe termen lung, în altă valută.
flotant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flotánt adj. m.,
pl. flotánți; f. flotántă, pl. flotánteflotant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flotant a.
1. plutitor;
2. fig. șovăitor:
spirit flotant; datorie flotantă, partea datoriei publice susceptibilă de zilnică augmentare sau diminuare.