fligorn (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)FLIGÓRN, fligornuri, s.n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă.
fligorn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLIGÓRN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare. – Din
germ. Flügelhorn.fligorn (Dicționar de neologisme, 1986)FLIGÓRN s.n. Instrument de suflat din alamă, prevăzut cu clape, care se folosește mai ales în fanfare. [Var.
flügelhorn s.n. / < germ.
Flügelhorn].
fligorn (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLIGÓRN s. n. instrument de suflat, din alamă, cu clape, asemănător trompetei, dar cu pavilionul mai larg. (< germ.
Flügelhorn)
fligorn (Dicționaru limbii românești, 1939)*fligórn n., pl.
urĭ și
oare (germ.
flügelhorn, corn cu cheĭ. V.
goarnă). Trompetă cu cheĭ, cornet cu pistoane, cu clape.
fligorn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fligórn s. n.,
pl. fligórnuri