flint (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLINT s. n. Varietate de silice. ◊
Sticlă flint = sticlă optică cu indice de refracție relativ mare, fabricată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu. – Din
germ. Flint, engl. flint.flint (Dicționar de neologisme, 1986)FLINT s.n. Varietate naturală de opal. ◊
Sticlă flint = sticlă optică formată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu, cu însușiri speciale foarte dispersive. [< fr., engl.
flint(-glass)].
flint (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLINT s. n. varietate naturală de opal. ♦ sticlă ~ = sticlă optică formată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu, cu însușiri speciale. (< germ.
Flint, engl.
flint)
flint (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLINT, oraș în N S.U.A. (Michigan), la NV de Detroit; 430,5 mii
loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicații. Mare centru al
ind. de automobile (General Motors). Motoare de avioane, aparataj electrotehnic, biciclete, vopsele și lacuri. Institut tehnologic.
flint (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flint s. n.