fleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLEȚ, -EÁȚĂ, fleți, -e, adj.,
s. m. și
f. (
Fam.) (Om) naiv, bleg, nedescurcăreț. –
Et. nec.fleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*fleț (
fam.)
adj. m.,
s. m.,
pl. fleți; adj. m.,
s. f. fleáță, pl. fléțe