fleancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLEÁNCĂ s. f. (
Fam.;
depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊
Expr. Tine-ți (sau
închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [
Var.:
fleoáncă, fleoárcă s. f.] –
Et. nec.