fleșcăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLEȘCĂÍ, fleșcăiesc, vb. IV.
1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc.
2. Refl. (Despre fructe) A se muia;
fig. (despre oameni) a se moleși. –
Fleașc +
suf. -ăi.fleșcăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fleșcăí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. fleșcăiésc, imperf. 3
sg. fleșcăiá; conj. prez. 3
să fleșcăiáscăfleșcăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fleșcăì v.
1. a se moleși;
2. a se vesteji.