fleșcăraie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLEȘCĂRÁIE s. f. Noroi mult amestecat cu apă și cu zăpadă. –
Fleașcă +
suf. -ăraie.fleșcăraie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fleșcăráie s. f.,
art. fleșcăráiafleșcăraĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)fleșcăráĭe f., pl.
ăĭ (d.
fleașcă). Glod mult și supțire [!], bleoșteoraĭe, morcĭoleală. – Și
-ăríe.