fleșcăială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FLEȘCĂIÁLĂ,fleșcăieli, s. f. Fleașcă. [Pr.: -că-ia-] – Fleșcăi + suf. -eală.
fleșcăială(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) fleșcăiálă s.f. (reg.) 1. lapoviță, fleașcă. 2. (înv.) palmă, fleașcă.
fleșcăială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fleșcăiálă s. f., g.-d. art. fleșcăiélii; pl. fleșcăiéli