flecări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLECĂRÍ, flecăresc, vb. IV.
Intranz.,
Tranz. A spune fleacuri
1; a trăncăni. – Din
flecar.flecări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flecărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. flecărésc, imperf. 3
sg. flecăreá; conj. prez. 3
să flecăreáscăflecărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flecărì v.
1. a spune fleacuri;
2. a vorbi multe și mărunte.