flecar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLECÁR, -Ă, flecari, -e, s. m. și
f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri
1; limbut, guraliv, palavragiu. –
Fleac1 +
suf. -ar.flecar (Dicționaru limbii românești, 1939)flecár, -ă adj. (d.
fleac). Guraliv, limbut, vorbăreț, palavragiŭ.
flecar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flecár adj. m.,
s. m.,
pl. flecári; adj. f.,
s. f. flecáră, pl. flecáreflecar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flecar a. și m.
1. care spune fleacuri;
2. care vorbește mult.