flecăreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. –
Flecări +
suf. -eală.flecăreală (Dicționaru limbii românești, 1939)flecăreálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a flecări. V.
scovardă.flecăreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flecăreálă s. f.,
g.-d. art. flecărélii; pl. flecăréli