fleașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLEÁȘCĂ s. f. 1. Materie moale și apătoasă, fără consistență; fleșcăială. ♦
Fig. Om moale, lipsit de energie, molâu.
2. (
Pop.) Palmă, lovitură dată cu palma. –
Cf. fleașc.fleașcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fleașcă1, flești s. f. prostituată.
fleașcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fleașcă2, adj. invar. 1. moale, flasc; vâscos.
2. foarte ud.
fleașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)*fleáșcă f., pl. ca
ceașcă (d.
fleașca-fleașca. V.
bleașcă, buleandră).
Fam. Palmă aplicată cu zgomot, leapșă. Lucru moale, fleșcăit, flaccid.
fleașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fleáșcă s. f.fleașcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fleașcă f.
1. lovitură dată peste ochi cu dosul mâinii;
2. fig. om molatic. [Pentru sensul 2, v.
fleac].