fleașc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLEAȘC interj. Cuvânt care redă sunetul produs la lovirea unui corp moale (și elastic). [
Var.:
fleóșc interj.] – Onomatopee.
fleașc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fleáșc interj. – Exprimă zgomotul produs de lovirea unui corp cu un obiect moale sau fără consistență. Creație expresivă,
cf. fleci, pleosc. –
Der. fleașcă, s. f. (palmă, lovitură; obiect, moale, cu consistența unui terci; prost, tont);
fleșcăi (
var. fleoșcăi, fleoșni),
vb. (a clefăi prin noroi; a se înmuia; a deveni moale, a fi prea copt, a se strica);
fleșcăială, s. f. (rar, palmă; noroi, glod, mocirlă);
fleșcăraie, s. f. (noroi);
fleștenic (
var. fleștenog),
s. n. (cîrpă),
cf. Iordan,
BF, II, 176;
fleșteri, vb. (
Trans., a se veșteji);
fleștură, s. f. (femeie de moravuri ușoare);
foloștină, s. f. (tescovină; fulg de zăpadă; puf);
feleștioc (
var. folostioc, feleșteu),
s. n. (cîrpă folosită la ungerea roților carului),
cf. Drăganu,
Dacor., I, 319 și Iordan,
BF, II, 173;
feșteli, vb. ( a murdări, a mînji), din cuvîntul precedent prin intermediul unui metateze;
feșteleală, s. f. (murdărie);
beșteli, vb. (a murdări; a chinui, a călca în picioare, a maltrata);
beșteleală, s. f. (murdărie; maltratare).
Feșteli este evident creație expresivă, după cum o arată înrudirea lui din punct de vedere semantic și fonetic cu
feleștioc, terminația -
li și prezența
var. beșteli. Asemănarea cu
mag. festeni „a vopsi” (Cihac, II, 499; DAR; Drăganu,
Dacor, I, 319; Bogrea,
Dacor., IV, 853; Pușcariu,
Dacor., XII, 467, care propune un
mag. *
festelni), pare întîmplătoare;
cf. și
ferfeli, terfeli. După Drăganu,
Dacor., II, 263,
beșteli ar fi un
der. de la un
mag. *
bestyál-, de la
bestya „animal”; și după Graur 129, din
țig. beštele „așezați-vă”.
fleașc (Dicționaru limbii românești, 1939)fleașc! (
ea dift.) interj. care arată huĭetu palmeĭ aplicate răpede [!], ca și
jart!fleașc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fleașc interj.fleașc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fleașc ! int. exprimă sgomotul lovirii cu biciul sau cu palma.