fleandură - explicat in DEX

fleandură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleándră s. f.] – Cf. săs. flander.

fleandură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
fleándură, flénduri, s.f. (reg.) 1. zdreanță, haină zdrențuită din care curg petecele. 2. femeie prostituată; buleandră, fleoarță, fleorțotină, fleștură, șuleandră.

fleandură (Dicționaru limbii românești, 1939)
fleándură f., pl. flendurĭ (rudă cu buleandră. Cp. cu turc. it. filandra, fr. filandre, filament, ĭarbă care se prinde de corăbiĭ, și cu ceh. sîrb. flandra, pol. fladra, rut. flóndra, fleoarță). Mold. Trans. Buleandră. Fig. Fleoarță. V. bleandă 1.

fleandură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fleándură s. f., g.-d. art. fléndurii; pl. flénduri

fleandură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fleandură f. sdreanță [Cf. sas. FLINDER-FLANDER, de tot sdrențeros].