flamboaiant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLAMBOAIÁNT, -Ă, flamboaianți, -te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea decorului, ale cărui contururi sugerează forma flăcării.[
Pr.:
-boa-iant (în DN
flamboiant)] – Din
fr. flamboyant.flamboaiant (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLAMBOAIÁNT, -Ă adj. strălucitor, scânteietor. ♦ stil ~ = formă particulară a stilului gotic caracterizat printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp, fără a se sprijini pe un capitel. (< fr.
flamboyant)
flamboaiant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flamboaiánt (-boa-iant)
adj. m.,
pl. flamboaiánți; f. flamboaiántă, pl. flamboaiánte