flamin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLAMÍN, flamini, s. m. Preot cu atribuții speciale în vechea Romă, care slujea fie 3 zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici. – Din
fr. flamine, lat. flamen, -inis.flamin (Dicționar de neologisme, 1986)FLAMÍN s.n. Nume dat în Roma antică preotului consacrat cultului unui zeu. [< fr.
flamine, cf. lat.
flamen].
flamin (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLAMÍN s. m. (la romani) preot care executa sacrificiile și conducea cultul divinităților principale. (< fr.
flamine, lat.
flamen)
flamin (Dicționaru limbii românești, 1939)*flámin m. (lat.
flámen, fláminis). Preut [!] roman numit de marele pontifice p. serviciu unuĭ zeŭ anumit. Flaminiĭ eraŭ majorĭ și minorĭ, ĭar cel maĭ mare între eĭ se numea
flamen dialis (flaminu luĭ Joe).
flamin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flamín s. m.,
pl. flamíni