flambaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLAMBÁJ, flambaje, s. n. 1. Flambare.
2. Încovoiere a unui corp în formă de bară supus acțiunii unor sarcini exterioare, când efortul atinge o anumită valoare critică. – Din
fr. flambage.flambaj (Dicționar de neologisme, 1986)FLAMBÁJ s.n. Încovoiere a unei bare, a unei țevi sau a unei plăci supuse acțiunii unor sarcini exterioare; flambare. [< fr.
flambage].
flambaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLAMBÁJ s. n. încovoiere a unei bare, a unei țevi sau a unei plăci supuse acțiunii unor sarcini exterioare. (< fr.
flambage)
flambaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLAMBÁJ (‹
fr.)
s. n. Pierderea bruscă a formei de echilibru stabil a unui corp (bară, țeavă etc.) sub acțiunea unor solicitări exterioare de compresiune, când eforturile axiale ating o anumită valoare critică. ◊
Lungime de f. = distanța dintre două puncte succesive de inflexiune a fibrei medii deformate, considerată ca fiind prelungită la infinit.
flambaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flambáj s. n.,
pl. flambáje