flamba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLAMBÁ, flambez, vb. I.
Tranz. 1. A trece un obiect neinflamabil prin flacără în scopul sterilizării.
2. A încovoia un corp solid (în formă de bară, tub, placă), supunându-l acțiunii unor sarcini exterioare. – Din
fr. flamber.flamba (Dicționar de neologisme, 1986)FLAMBÁ vb. I. tr. 1. A trece prin flacără (instrumente chirurgicale etc.) pentru a steriliza.
2. A îndoi un corp solid după ce a fost supus la compresiune. [< fr.
flamber].
flamba (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLAMBÁ vb. I. tr. a trece prin flacără pentru a steriliza. II. intr. a suferi fenomenul de flambaj. (< fr.
flamber)
flamba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flambá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
flambeáză