flamand (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLAMÁND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei.
2. Adj. Care aparține Flandrei sau populației ei, privitor la Flandra sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (
1). – Din
fr. flamand.