flamand (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLAMÁND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei.
2. Adj. Care aparține Flandrei sau populației ei, privitor la Flandra sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (
1). – Din
fr. flamand.flamand (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLAMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ◊ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei. (< fr.
flamand)
flamand (Dicționaru limbii românești, 1939)*flamánd, -ă s. și adj. Din Flandra; Olandez din Belgia.
flamand (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLAMÁND, -Ă (‹
fr.)
s. m.,
pl. adj. 1. S. m. pl. Populație germanică care locuiește în Flandra (partea nordică a Belgiei). Mai trăiesc în Franța și în Olanda. De religie creștină (catolică).
2. Adj. Care aparține Flandrei sau populației ei, privitor la Flandra sau la populația ei. ◊
Artă f. = arta care s-a dezvoltat până în
sec. 16 pe teritoriul Țărilor de Jos și din
sec. 17 numai pe teritoriul actual al Belgiei. În arhitectură, remarcabil creații au fost realizate în stilul romanic, gotic, al Renașterii și baroc. În sculptură s-au impus, printr-un pronunțat simț al monumentalului, Claus Sluter, Cornelis Floris, A. Quellinus ș.a. Pictura a cunoscut o excepțională înflorire. Încă din
sec. 15, artiștii flamanzi, dezvoltând tehnica picturii în ulei, au manifestat un viu interes pentru portretul individualizat ca și pentru redarea cât mai concretă a obiectelor (frații H. și J. van Eyck, R. van der Weyden, H. Memling ș.a.). În
sec. 16, spiritul Renașterii a fost asociat cu elementele naționale (Bosch, P. Brueghel cel Bătrân, Matsys), contribuind la înflorirea peisajului și a portretului, reprezentarea vieții zilnice a țărănimii și burgheziei constituind tematica predilectă a artiștilor. În
sec. 17 s-a impus spiritul baroc al timpului, dar și o tendință de autentică inspirație populară (Rubens, Jordaens, Van Dyck, Snyders, Teniers cel Bătrân, Brouwer ș.a.). Dintre artele decorative, tapiseria (Bruxelles, Brugge) ocupă un loc important. ◊
Limba f. = limbă indo-europeană din ramura germanică; limba oficială în Belgia, alături de franceză. După unii cercetători este dialect sau variantă a limbii olandeze. Mai este vorbită în Olanda, Franța.
flamand (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flamánd adj. m.,
s. m.,
pl. flamánzi; adj. f.,
s. f. flamándă, pl. flamándeflamand (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)flamand a. din Flandra:
dialect flamand. ║ m. locuitor de acolo.