flamă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FLÁMĂ,flame, s. f. (Rar) Flacără. – Din fr. flamme, lat. flamma.
flamă(Dicționar de neologisme, 1986) FLÁMĂs.f. (Rar) Flacără. [Cf. fr. flamme, lat. flamma].
flamă(Marele dicționar de neologisme, 2000) FLÁMĂs. f. flacără. (< fr. flamme, lat. flamma)
flamă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) flámă s. f., g.-d. art. flámei; pl. fláme